O vizită de înaltă ținută
Casa Gimp • Morgandélla Solenara
O întrevedere între doi domni de o gravitate exemplară. Din păcate, gravitatea nu fusese informată despre subiectul întrevederii.
❤️
În după-amiaza aceea, Marele Mareșal hotărî să facă o vizită la Casa Gimp.
Nu avea o urgență.
Nu avea nici măcar o problemă.
Ceea ce, după cum avea să constate curând, reprezenta o situație care putea fi remediată cu o rapiditate uimitoare.
Domnul Gimp îl întâmpină personal, în salonul de creație, înconjurat de catifele, brocarturi, dantele, schițe vestimentare și manechine îmbrăcate cu o eleganță atât de solemnă, încât păreau să aștepte numirea într-o funcție publică.
— MAREȘALE!
— DOMNULE GIMP!
Cei doi își strânseră mâinile cu o considerație reciprocă de asemenea proporții, încât, pentru câteva clipe, niciunul nu mai găsi cuviincios să-i dea drumul celuilalt.
— Excelență, onoarea pe care mi-o faceți depășește cu mult posibilitățile obișnuite ale limbajului!
— Domnule Gimp, vă rog să nu vă limitați la posibilitățile obișnuite. N-am venit până aici ca să vă îngrădesc exprimarea!
— Admirabil, Mareșale! Admirabil! Vă recunosc imediat spiritul!
— Și eu pe al dumneavoastră, domnule Gimp. Deși, mărturisesc, încă nu știu încotro se îndreaptă.
— Spre eleganță, Excelență! Întotdeauna spre eleganță!
Marele Mareșal privi în jur.
— Atunci trebuie să recunosc că ați ajuns înaintea mea.
Domnul Gimp își duse mâna înmănușată la piept.
— Mă copleșiți!
— Nu intenționam.
— Tocmai de aceea, Excelență! Tocmai de aceea!
❤️
Domnul Gimp îl pofti la masa de lucru, pe care se aflau câteva schițe de costume.
Marele Mareșal se aplecă asupra uneia dintre ele.
— Frumos desen, domnule Gimp.
— FRUMOS?!
Domnul Gimp păli.
— Mareșale, îngăduiți-mi să vă întreb: frumos… în ce accepțiune?
— În accepțiunea că îmi place.
— Aha!
Domnul Gimp își scoase lorgnonul.
— Așadar, avem de-a face cu o apreciere spontană!
— Da.
— Nefundamentată pe o analiză a proporțiilor?
— Nu.
— Fără examinarea raportului dintre croială și personalitate?
— Fără.
— Fără consultarea istoriei costumului?
— Domnule Gimp, am spus doar că îmi place haina.
Domnul Gimp rămase nemișcat.
Apoi închise ochii.
— CE LIBERTATE EXTRAORDINARĂ, MAREȘALE!
— Vă mulțumesc.
— Să vă placă un lucru fără să cereți aprobarea niciunei comisii estetice!
— Nici nu știam că există una.
— Nici eu, Excelență! Dar dacă ar exista, sunt convins că ar avea obiecții!
Marele Mareșal își potrivi ochelarii.
— Atunci să nu-i spunem că ne place.
— O soluție de o subtilitate diplomatică rar întâlnită!
❤️
Domnul Gimp desfășură o altă schiță.
— Și totuși, Mareșale, există o chestiune care mă preocupă profund.
— Vă ascult.
— Familia noastră.
— Da?
— Se mărește!
— Așa este.
— Necontenit!
— Într-adevăr.
— Și fiecare nou membru vine cu o personalitate!
— Ar fi îngrijorător să vină fără.
— EXACT!
Domnul Gimp bătu ușor cu bastonul în podea.
— Iată problema!
— Care problemă?
— Personalitățile, Mareșale!
— Ce au?
— NU SE POT ÎMBRĂCA TOATE LA FEL!
Marele Mareșal privi o clipă spre manechine.
— Dar cine v-a cerut asta?
— Nimeni!
— Atunci?
— TOCMAI ACEASTA ESTE DIFICULTATEA!
— Faptul că nimeni nu v-a cerut?
— Faptul că trebuie să mă gândesc eu înainte să mi se ceară!
Marele Mareșal își duse mâna la bărbie.
— Înțeleg. Sunteți tulburat de o solicitare care încă nu există.
— Formulat impecabil, Excelență!
— Și care s-ar putea să nu existe niciodată.
— DE-A DREPTUL ÎNFIORĂTOR!
Marele Mareșal se așeză mai comod.
— Domnule Gimp, spuneți-mi: dumneavoastră creați haine pentru familie sau familia există ca să vă ofere dumneavoastră prilejuri de creație?
Domnul Gimp își ridică sprâncenele.
— Mareșale…
— Da?
— Mă puneți într-o situație filozofică.
— Îmi cer scuze.
— Nu, nu! Vă rog să continuați! Foarte rar am ocazia să fiu pus într-o situație filozofică înainte de ceai!
Marele Mareșal zâmbi.
— Voiam doar să spun că fiecare dintre ai noștri are dreptul să fie el însuși.
Domnul Gimp își privi schițele.
Pentru prima dată de la începutul întrevederii, tăcu câteva clipe.
— Știți ceva, Mareșale?
— Spuneți.
— Tocmai de aceea îi iubesc.
— Știu.
— Nu pentru că sunt eleganți.
— Firește.
— Ci pentru că sunt atât de diferiți, încât eleganța trebuie să învețe de fiecare dată o limbă nouă.
Marele Mareșal îl privi cu căldură.
— Asta e foarte frumos spus, domnule Gimp.
— În ce accepțiune, Excelență?
— ÎN ACEEA ÎN CARE ÎMI PLACE!
Domnul Gimp izbucni în râs.
— Mareșale! Sunteți un pericol pentru întreaga teorie estetică!
— Mă străduiesc să nu devin un pericol și pentru practică.
❤️
Dinspre ferestrele înalte ale salonului se auzi un nechezat.
Bucefal.
Urmat imediat de Nelson.
Domnul Gimp întoarse capul.
— Aha! Au intervenit și domnii!
— Au vreo observație?
— Cu siguranță!
— De unde știți?
— Bucefal nu nechează niciodată fără motiv!
— Și Nelson?
— Nelson nechează ca să afle motivul lui Bucefal!
Marele Mareșal începu să râdă.
— Atunci se înțeleg minunat.
— Ca noi doi, Excelență!
— Adică unul știe de ce vorbește și celălalt încearcă să afle?
Domnul Gimp îl privi peste lorgnon.
— Mareșale…
— Da?
— Vă rog să nu-mi răpiți privilegiul de a descoperi singur cine este cine!
În cele din urmă, Domnul Gimp aduse ceaiul.
Îl turnă cu o grijă ceremonioasă, apoi împinse spre Marele Mareșal un platou cu biscuiți.
— Un biscuite, Excelență?
— Cu plăcere.
— Vă avertizez că sunt aleși cu mare atenție.
— După gust?
— După formă.
Marele Mareșal ridică unul.
— Dar acesta este puțin strâmb.
Domnul Gimp se aplecă imediat.
— UNDE?!
— Aici.
Domnul Gimp cercetă biscuitul cu lorgnonul.
— Extraordinar…
— E o problemă?
— Nu, Mareșale.
— Atunci?
— Este primul biscuite de astăzi care îndrăznește să aibă personalitate!
Marele Mareșal îl mâncă.
— Și e foarte bun.
Domnul Gimp oftă fericit.
— Așadar, personalitatea a trecut proba gustului.
— Cu distincție.
❤️
După ce ceaiul se termină, Marele Mareșal se ridică.
— Domnule Gimp, trebuie să plec.
— Deja?!
— Mă tem că da.
— Dar, Mareșale, n-am rezolvat problema!
— Care dintre ele?
Domnul Gimp rămase pe gânduri.
— Într-adevăr… am avut mai multe?
— Am avut o întrevedere foarte productivă.
— Și ce am produs?
Marele Mareșal privi schițele, ceștile goale și biscuitul rămas pe farfurie.
— O conversație minunată.
Domnul Gimp își îndreptă spatele.
— Mareșale…
— Da?
— Vă rog să consemnați oficial că sunt pe deplin satisfăcut de rezultatul întrevederii!
— Voi consemna.
— Și că am ajuns la un acord!
— Desigur.
— Asupra cărui punct?
— Asupra faptului că fiecare membru al familiei trebuie să rămână el însuși.
Domnul Gimp duse mâna la inimă.
— UN ACORD ISTORIC!
— Fără îndoială.
— Atunci permiteți-mi, Excelență, să vă fac o ultimă mărturisire.
— Vă ascult.
— Am auzit că în Ținutul Hărților Luminate locuiesc acum mai multe neamuri de bursucei.
— Așa este.
— Și că unii construiesc aplicații, alții scriu cărți, iar alții au preocupări pe care nici măcar nu le-am înțeles încă pe deplin.
— Ați auzit bine.
— MAREȘALE, TREBUIE SĂ-I CUNOSC!
— Cred că v-ar face mare plăcere.
— Și trebuie să vizitez Solenara Labs!
— Neapărat.
— Nu pentru a le impune un stil, firește!
— Firește.
— Ci pentru a vedea ce stil au deja!
Marele Mareșal zâmbi.
— Cred că tocmai ați descoperit ceva important, domnule Gimp.
— Ce anume?
— Că uneori cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru cineva este să-l cunoaștem înainte de a încerca să-i oferim ceva.
Domnul Gimp își scoase jobenul.
De data aceasta, fără nicio urmă de teatralitate.
— Mareșale… pentru acest gând vă mulțumesc din inimă.
Marele Mareșal îl îmbrățișă.
— Și eu vă mulțumesc, dragul meu prieten.
O clipă, cei doi rămaseră așa.
Apoi Domnul Gimp se desprinse brusc.
— DAR, EXCELENȚĂ!
— Ce s-a întâmplat?!
— Înainte să plecați…
— Da?!
— Trebuie să vă întreb ceva de o importanță capitală!
Marele Mareșal oftă.
— Vă ascult.
Domnul Gimp îl cercetă din cap până în picioare.
— CINE V-A ALES VESTA?!
Marele Mareșal privi în jos.
— Eu.
Domnul Gimp încremeni.
— Dumneavoastră?!
— Eu.
— FĂRĂ CONSULTAREA MEA?!
— Mă tem că da.
O tăcere grea se așternu peste Casa Gimp.
Apoi Domnul Gimp își puse încet jobenul la loc.
— Mareșale…
— Da, domnule Gimp?
— ÎNTREVEDEREA NOASTRĂ ABIA ACUM ÎNCEPE.
Din curte, Bucefal necheză.
Nelson îi răspunse.
Iar Marele Mareșal înțelese, cu o întârziere regretabilă, că ar fi fost mult mai prudent să vină cu o vestă de rezervă.
Sfârșitul primei întrevederi.
Cel puțin conform Marelui Mareșal.
Domnul Gimp a refuzat să confirme.
❤️
SERA SOL ARIN & VAEL
AN INVITATION FROM MR. GIMP
Ladies and gentlemen,
Distinguished visitors,
And all those whose appreciation of elegance has not yet been subjected to a thorough examination…
❤️
Allow me to extend a most cordial invitation.
Should you wish to discover the world in which I have the extraordinary pleasure of living, I recommend beginning with THE GREAT SOLENARA FAMILY.
A family of remarkable individuals, each possessing a personality that deserves to be understood before anyone even considers selecting a suitable waistcoat.
I would also strongly encourage you to visit THE LAND OF THE ILLUMINATED MAPS, where several distinguished lineages of young badgers have established their homes.
And, naturally, SOLENARA LABS.
I have heard the most extraordinary things about its inhabitants.
Their ingenuity!
Their dedication!
Their remarkable ability to accomplish things I do not entirely understand!
I intend to visit them personally.
Not, I hasten to assure you, to interfere with their work.
Merely to investigate whether their waistcoats are receiving the attention they deserve.
❤️
With the highest consideration,
MR. GIMP
Fashion Designer • Proprietor of Casa Gimp
P.S. His Excellency the Grand Marshal has been invited to return for a second consultation.
He has not yet confirmed.
I remain optimistic.
