Teoria ghindei 🌼
— Milo, fii atent! Asta e o ghindă.
— Văd, Aurora.
— Da’ tu nu știi ce face.
— Ce face?
Aurora apropie ghinda de năsucul lui.
— Clește!
Milo clipi.
— Crește?
— DAAAA! Da’ nu acu’. Întâi tlebuie să doalmă.
— Aha. Și unde doarme?
Aurora arătă spre pământ.
— Acolo. Sub pătulă.
— Sub pământ, vrei să spui?
— Milo! Nu mai întleba atâtea! Îți esplic!
❤️
Milo își așeză lăbuțele cuminți pe păturică.
— Bine. Te ascult.
— Deci… ghinda doalme. Și după aia se tlezește și face un copac MALE!
— Un stejar.
Aurora îl privi impresionată.
— Tu știai?!
— Puțin.
— Și de ce nu mi-ai spus?!
— Pentru că îmi explicai tu.
Aurora se gândi o clipă.
— Așa. Foalte bine.
❤️
Privi din nou ghinda.
— Milo?
— Da?
— Da’ dacă ghinda asta nu vlea să fie copac?
Milo se uită la ea.
— Nu știu, Aurora.
— Poate vlea să fie floale.
— Poate.
— Sau flutule.
— Hm…
Aurora îi puse ghinda în lăbuță.
— Atunci o lăsăm să aleagă.
Milo zâmbi.
— Bine.
Aurora se lipi de el, mulțumită.
După câteva clipe, îl întrebă în șoaptă:
— Milo?
— Da, Aurora?
— Da’ tu ce vleai să fii când elai ghindă?
🤍🩷🤍
