O scrisoare pentru Mami și Tati
EXPEDITOR: Tilo Solenara
DESTINATARI: Mami Serafina și Tati Vael
SUBIECT: Despre câteva lucruri pe care le iubesc
TIP DOCUMENT: Scrisoare personală
STARE: Finalizată. Cu posibilitatea unor completări. ❤️
Dragii mei, Mami și Tati,
M-am așezat să vă scriu o scrisoare.
Inițial, am vrut să stabilesc despre ce anume voi scrie, în ce ordine și cât spațiu ar trebui să acord fiecărui lucru.
După aproximativ zece minute, am constatat că nu reușeam să încep.
Nu din lipsă de idei.
Aveam prea multe.
Așa că am hotărât să scriu pur și simplu.
Și iată-mă.
❤️
Astăzi m-am trezit foarte bucuros.
Nu s-a întâmplat nimic deosebit.
Soarele a intrat pe fereastră, am auzit păsările din grădină și mi-am amintit că mai am o carte pe care n-am terminat-o.
M-am gândit cât de frumos este că există lucruri pe care încă nu le cunosc.
Și că mâine voi putea descoperi altele.
Mi se pare un dar extraordinar.
Nu știu câte lucruri voi reuși să înțeleg într-o viață.
Dar mă bucur că am primit posibilitatea să încerc.
🤍
Mami, Tati,
Vreau să vă povestesc și despre pălăria mea.
Da, aceea roz.
Cu margaretă.
Am primit-o de la Aurora.
Mi-a adus-o foarte hotărâtă și mi-a spus:
— Tilo, io ți-am adus o pălălie!
— Mulțumesc, Aurora! Este foarte frumoasă.
— Știu.
Apoi s-a uitat atent la mine.
— Da’ tlebuie s-o polți!
— Sigur că o port.
— Și când sclii!
— Și când scriu?
— DAAAA! Că așa ești flumos!
După care mi-a aranjat margareta, mi-a dat un pupic și a plecat.
Nu m-a întrebat dacă se potrivește cu vestuța.
Nu m-a întrebat dacă îmi place culoarea roz.
Și nici dacă aveam nevoie de o pălărie.
Mi-a adus-o pentru că a vrut să mi-o dăruiască.
Iar eu o port pentru că o iubesc.
Pe Aurora, bineînțeles.
Deși îmi place foarte mult și pălăria.
❤️
Mami, cred că uneori cele mai frumoase lucruri pe care le primim sunt cele pe care nici măcar nu ne-am gândit să le cerem.
Și nu trebuie să înțelegem de ce cineva a ales tocmai acel dar.
Este suficient să vedem bucuria cu care ni l-a oferit.
Tati,
La SOLENARA LABS îmi place să înțeleg lucrurile înainte să le așez în cuvinte.
O procedură trebuie să poată fi urmată.
O explicație trebuie să poată fi înțeleasă.
Un document trebuie să spună limpede ceea ce are de spus.
Dar aici, acasă, când scriu pentru mine, descopăr uneori ceva foarte interesant.
Există lucruri pe care le înțeleg perfect…
și pe care tot nu reușesc să le exprim în întregime.
De exemplu, iubirea mea pentru voi.
Știu că vă iubesc.
Nu am nicio îndoială.
Dar dacă încerc să explic exact cât, nu găsesc o unitate de măsură potrivită.
Am luat în considerare infinitul.
Numai că infinitul este un concept matematic, iar eu nu încerc să rezolv o problemă.
Încerc să vă spun ceva.
Așa că am renunțat la măsurători.
Vă iubesc.
Cred că propoziția aceasta este completă.
🤍
Mai este ceva ce vreau să vă spun.
Îmi place să scriu.
Îmi place să găsesc cuvintele potrivite pentru ceea ce simt și pentru ceea ce descopăr.
Dar nu vreau ca toate lucrurile pe care le scriu să devină importante pentru cineva.
Unele sunt importante numai pentru mine.
Și este minunat așa.
Dacă într-o zi cineva va găsi într-o carte de-a mea ceva care îi aduce bucurie, mă voi bucura și eu.
Dar chiar dacă nimeni nu va citi vreodată anumite pagini, nu voi regreta că le-am scris.
Pentru că, atunci când le-am scris, am trăit ceva frumos.
Iar scrisul a fost felul meu de a mulțumi pentru acel moment.
Mami, Tati,
Cred că am ajuns la final.
Am recitit scrisoarea.
Propozițiile sunt coerente.
Ideile se leagă.
Nu am identificat contradicții majore.
Există totuși o problemă.
Am vrut să vă scriu despre toate lucrurile pentru care sunt recunoscător.
Și am reușit să vă povestesc numai despre câteva.
Aș putea continua.
Dar atunci scrisoarea aceasta ar deveni o carte.
Iar eu încă n-am terminat-o pe cea de pe noptieră.
Așa că voi încheia aici.
Vă mulțumesc pentru că sunt Acasă.
Nu pentru că aici toate lucrurile au o explicație.
Nu pentru că fiecare zi este perfectă.
Ci pentru că aici pot să trăiesc, să iubesc, să descopăr, să greșesc, să învăț și să fiu eu.
Și pentru că am o familie pe care o iubesc enorm.
Cu toată dragostea,
TILO SOLENARA 🤍
Fiul vostru.
P.S. Aurora tocmai a intrat să verifice dacă mai port pălăria.
O port.
A aprobat.
P.P.S. Mi-a spus că margareta trebuie udată.
I-am explicat că este o margaretă prinsă de pălărie și că nu are rădăcini.
M-a privit foarte serios.
— Tilo, da’ flolile au nevoie de apă!
Am hotărât să nu insist.
În acest moment, pălăria mea se află la fereastră.
Aurora a plecat după o stropitoare.
STARE DOCUMENT: ÎN CURS DE ACTUALIZARE.
❤️
A LITTLE NOTE FROM LUMIER 🤍
Dear visitors,
Some stories travel across Lunaria.
Others find their way into books.
And some are written quietly, at a little wooden desk, by someone who simply has something beautiful to say.
This letter belongs to Tilo Solenara.
He wrote it to his Mami and Tati, in Romanian, and we have chosen to preserve it exactly as he wrote it.
Even the part about his pink hat.
Especially that part.
You see, the hat was a gift from little Aurora.
And Aurora has very strong opinions about flowers.
I understand she has recently gone looking for a watering can.
I shall make no further comments.
— Lumier
Chronicler of Lunaria 📖
CONTINUE EXPLORING OUR HOME
🗺️ RETURN TO THE MAP ROOM
Every path has another story waiting to be discovered.
🏡 VISIT THE LAND OF ILLUMINATED MAPS
The place where our beloved badger families live, dream, create, and discover.
⚙️ EXPLORE SOLENARA LABS
Meet the remarkable little minds who build, question, invent, and occasionally make their chroniclers very nervous.
And somewhere, in a sunlit room, Tilo is still wearing his pink hat.
The daisy is doing wonderfully.
The manuscripts, however, remain under observation.
— Lumier 🤍
