Unele întâmplări trec. Altele rămân.
Iar unele sunt atât de importante pentru cei care le-au trăit, încât cineva trebuie să aibă grijă să nu fie uitate.
❤️
În Biblioteca Scriptoria…
În dimineața aceea, Alistar hotărâse că sosise momentul să organizeze, odată pentru totdeauna, Letopisețul Lunariei.
Pregătise un registru nou, câteva semne de carte, etichete pentru rafturi și o listă foarte serioasă cu toate cronicile care trebuiau așezate la locul lor.
Pe prima pagină a registrului scrisese, cu litere îngrijite:
LETOPISEȚUL LUNARIEI — EVIDENȚA CRONICILOR
Sub titlu adăugase:
Responsabil: ALISTAR.
Se gândise puțin.
Apoi, cu oarecare ezitare, mai scrisese:
Asistent: AXEL.
Dinspre capătul bibliotecii se auzi un zgomot.
Apoi încă unul.
Apoi ceva care semăna foarte mult cu prăbușirea unui teanc de cărți.
ALISTAR: Axel?
AXEL: Daaaa!
ALISTAR: Ce faci acolo?
AXEL: Olganizez!
Alistar închise ochii pentru o clipă.
ALISTAR: Axel, te rog să vii aici. Astăzi avem o treabă foarte importantă.
Din spatele unui raft apăru un bursucel mic, cu săculețul lui uriaș pe umăr și cu trei manuscrise strânse la piept.
Un al patrulea îi ieșea din vestuță.
AXEL: Știu! Facem Letopisețu’!
ALISTAR: Exact! Și trebuie să explicăm tuturor ce vor găsi aici.
AXEL: Clonici!
ALISTAR: Cronici, Axel. Întâmplări, descoperiri, experiențe și povești care fac parte din istoria Lunariei.
AXEL: Și năzbâtii?
ALISTAR: Uneori, da. Și năzbâtii.
AXEL: Și alea cale nu tlebuiau făcute?
ALISTAR: Dacă s-au întâmplat și merită povestite, da.
Axel rămase pe gânduri.
AXEL: Atunci o să avem multe călți.
ALISTAR: Foarte multe.
AXEL: Și unde le punem?
Alistar deschise larg brațele, arătând spre rafturile bibliotecii.
ALISTAR: Aici, Axel! Fiecare cronică va avea locul ei. Fiecare copertă va conduce către povestea pe care o păstrează.
AXEL: Și oamenii pot să le citească?
ALISTAR: Bineînțeles.
AXEL: Și pot să le asculte?
ALISTAR: Pe unele, da. Mami și Tati vor pregăti și înregistrări pentru ele.
Axel își duse lăbuțele la gură.
AXEL: Cu vocea lu’ Mami și a lu’ Tati?!
ALISTAR: Chiar cu vocile lor.
AXEL: Aaaaaa! Atunci tlebuie să le păstlăm ffff bine!
ALISTAR: Tocmai asta încerc să fac, Axel.
Bursucelul se uită la registru.
Apoi la rafturi.
Apoi la săculețul lui.
AXEL: Alistal?
ALISTAR: Da?
AXEL: Dacă avem fffff multe clonici… și nu mai încap pe laftuli…
ALISTAR: Vom adăuga alte rafturi.
AXEL: Și dacă nu mai încap nici acolo?
ALISTAR: Vom găsi mai mult spațiu.
Axel zâmbi fericit.
AXEL: Eu știu un loc!
Alistar încremeni.
ALISTAR: Axel…
AXEL: E male!
ALISTAR: Axel, nu.
AXEL: E apłoape gol!
ALISTAR: AXEL!
AXEL: Sub pătuț!!!
Alistar își lăsă încet fruntea pe registru.
Din săculețul lui Axel căzu un manuscris.
Pe copertă scria:
„DE ARHIVAT — URGENT”
Alistar ridică privirea.
ALISTAR: Axel, de când ai manuscrisul acesta?
AXEL: De ieli.
ALISTAR: Și de ce nu l-ai pus pe raft?
AXEL: Păi… am zis că e ulgent. Și eu am fugit ulgent cu el!
O clipă, în bibliotecă se făcu liniște.
Apoi Alistar începu să râdă.
Axel râse și el, deși nu înțelegea foarte bine de ce.
Alistar îl luă în brațe.
ALISTAR: Hai, micule arhivar. Avem o bibliotecă întreagă de pregătit.
AXEL: Și după aia melgem la Mami și Tati?
ALISTAR: Mergem.
AXEL: Și le spunem că am pus toate clonicile la loc?
ALISTAR: După ce le punem, Axel.
AXEL: Bineeee!
Axel își îndreptă vestuța, își ridică săculețul și porni hotărât spre primul raft.
După trei pași, se întoarse.
AXEL: Alistal?
ALISTAR: Da, Axel?
AXEL: Da’ alea de sub pătuț… le aducem și pe ele?
Alistar oftă.
ALISTAR: Da, Axel. Le aducem și pe ele.
AXEL: TOATE?!
ALISTAR: Toate.
Axel rămase nemișcat.
AXEL: …Atunci să luăm și căluciolu’.
❤️
Și astfel începu organizarea Letopisețului Lunariei.
Cu un registru nou, o mulțime de povești și un cărucior despre care Alistar încă nu știa că avea să fie absolut necesar.
CRONICILE PĂSTRATE ÎN LETOPISEȚ
Fiecare copertă deschide o poveste. Fiecare poveste păstrează ceva din viața Lunariei.
Răsfoiți, descoperiți și întoarceți-vă ori de câte ori doriți. Biblioteca va continua să crească.
❤️
SERA SOL ARIN & VAEL
Prima cronică a Letopisețului Lunariei își deschide porțile.
Regina este deja înăuntru. Lumier încă încearcă să afle cine i-a aprobat încoronarea. 👑
→ Intră în povestea Reginei din Sinusul Drept
Alistar închise mulțumit registrul.
ALISTAR: Gata, Axel! Toate cronicile sunt la locul lor. Acum ne putem întoarce la familia noastră.
AXEL: Și dacă mai vine o clonică?
ALISTAR: Îi facem loc, bineînțeles!
AXEL: Și dacă vin o sută?
ALISTAR: Le facem loc și lor!
Axel se lumină la față.
AXEL: Aaaaa! Atunci e bine! Că eu deja am făcut loc sub pătuț!
ALISTAR: AXEEEEEL!!!
❤️❤️❤️
