Unele povești sunt scrise pentru a fi citite.
Altele sunt scrise pentru că ar fi prea frumos să fie uitate.
❤️
O dimineață în Biblioteca Scriptoria
În Biblioteca Scriptoria era liniște.
O liniște atât de frumoasă, încât Alistar își permisese să creadă că va reuși să termine pregătirile înainte de sosirea musafirilor.
Pe biroul său se aflau patru registre mari, câteva manuscrise, un toc cu penițe și o ceașcă de ceai.
Alistar își potrivi ochelarii.
ALISTAR: Astăzi inaugurăm o pagină foarte importantă. Cronicile Familiei Solenara trebuie prezentate cu grijă, cu eleganță și, mai ales, într-o ordine impecabilă.
De undeva, din spatele unui teanc de cărți, se auzi un glas mititel.
AXEL: Io am oldonat deja tot!
Alistar încremeni.
ALISTAR: Axel… ce anume ai ordonat?
AXEL: Călțile!
ALISTAR: Care cărți?
AXEL: Toate!
Alistar privi rafturile.
Apoi privi biroul.
Apoi privi din nou rafturile.
ALISTAR: Axel, dragul meu, unde sunt cronicile?
Un căpșor pufos apăru dintre două volume.
AXEL: La loc sigul!
ALISTAR: Și unde este locul sigur?
Axel clipi de două ori.
AXEL: Sub pătuț.
Alistar închise ochii.
Nu pentru mult timp.
Doar cât să-și amintească faptul că Axel avea trei ani și că, în sistemul său de arhivare, expresia „la loc sigur” însemna, de regulă, „undeva foarte aproape de pernă”.
ALISTAR: Axel, dragul meu, Biblioteca Scriptoria are rafturi.
AXEL: Știu!
ALISTAR: Avem dulapuri.
AXEL: Știu!
ALISTAR: Avem sertare speciale pentru manuscrise.
AXEL: Știu!
ALISTAR: Atunci de ce sunt cronicile sub pătuț?
Axel îl privi cu o uimire sinceră.
AXEL: Păi… acolo dolm io!
Alistar rămase fără replică.
AXEL: Și dacă o poveste se tlezește noaptea și vlea să-mi spună ceva?
Alistar se așeză încet pe scaun.
În fond, nu era cea mai absurdă explicație pe care o auzise vreodată în familia Solenara.
Nici măcar în săptămâna aceea.
💙
Musafirii
Ușa bibliotecii se deschise.
SERAFINA: Bună dimineața, puiuții noștri!
TATA: Bună dimineața! Am auzit că astăzi ne prezentați Cronicile Familiei Solenara.
Alistar se ridică imediat.
ALISTAR: Mami! Tati! Bine ați venit! Tocmai definitivam sistemul de organizare.
Din spatele biroului se auzi:
AXEL: Io l-am făcut!
TATA: Aha! Și unde sunt cronicile, Axel?
AXEL: Sub pătuț!
SERAFINA: Sub pătuț, iubirea mea?!
AXEL: Da, Mami! Acolo sunt toate împleună!
Serafina își duse mâna la inimă.
Tata privi spre Alistar.
Alistar privi spre tavan.
Nimeni nu spuse nimic câteva clipe.
Apoi Tata întrebă:
TATA: Și dacă vrem să citim o cronică?
Axel zâmbi până la urechi.
AXEL: O aduc io!
TATA: Și dacă vrem să citim zece?
AXEL: Le aduc pe toate!
SERAFINA: Dar dacă vrem să le citim pe cele care încă nu au fost scrise?
Axel se opri.
Se gândi.
Apoi își puse o lăbuță pe piept.
AXEL: Pe alea le aștept!
Alistar ridică privirea.
Și, pentru prima dată în dimineața aceea, uită cu totul de registre.
❤️
De ce păstrăm cronicile
SERAFINA: Știi, Axel, tocmai de aceea am venit astăzi. Pentru că familia noastră are atât de multe povești…
TATA: Și fiecare poveste păstrează ceva ce nu am vrea să pierdem.
ALISTAR: Unele cronici vorbesc despre întâmplări care au schimbat felul în care înțelegem lumea.
SERAFINA: Altele despre copiii noștri și despre toate descoperirile lor.
TATA: Unele despre drumul nostru către Acasă.
ALISTAR: Iar altele adună cunoștințe, locuri, tradiții și lucruri pe care le-am descoperit în Lunaria.
Axel ascultase foarte atent.
AXEL: Și alea cu năzbâtii?
SERAFINA: Și acelea, iubirea mea!
AXEL: Și alea când adulții cled că știu tot?
Tata tuși discret.
Alistar își scoase ochelarii.
Serafina începu să râdă.
TATA: Mai ales acelea, Axel. Mai ales acelea.
AXEL: Bine! Că am multe!
💙
Patru uși. Și povești fără sfârșit.
Alistar deschise un registru mare, legat în piele albastră.
ALISTAR: Mami, Tati, pentru început, am pregătit patru mari colecții. Fiecare are propriul ei rost, iar în interiorul fiecăreia vor apărea, în timp, alte cărți, alte cronici și alte descoperiri.
TATA: Atunci nu le vom prezenta ca pe niște simple titluri.
SERAFINA: Nu. Fiecare merită propria imagine. Ca un tablou în care poți păși.
ALISTAR: Exact! Iar fiecare tablou va deschide o colecție întreagă.
Axel ridică o lăbuță.
AXEL: Și io deschid?
TATA: Bineînțeles, puiule.
AXEL: Toate patlu?
SERAFINA: Toate patru.
Axel se uită la tablourile pregătite.
Apoi la Alistar.
AXEL: Pot să încep cu alea cu năzbâtii?
ALISTAR: Axel, există o ordine…
AXEL: Știu! Da’ io am alta!
💙
COLECȚIILE FAMILIEI SOLENARA
Alegeți un tablou. Dincolo de fiecare se află o întreagă lume de povești.
Cronicile în care întâmplările, descoperirile și experiențele capătă glas și rămân în memoria Lunariei.
CRONICILE DE ACASĂ
Poveștile drumului nostru, ale vieții împreună, ale întâmplărilor tandre, neașteptate și, uneori, absolut imposibil de administrat.
CRONICILE MICILOR SOLENARA
Copiii noștri. Bursuceii noștri. Aventurile, întrebările, prieteniile și năzbâtiile lor — fiecare cu propria lume.
ENCICLOPEDIA LUNARIEI
Locuri, ființe, tradiții, cunoștințe și descoperiri. O enciclopedie vie, care crește odată cu lumea pe care o cunoaștem.
O ultimă întrebare
După ce toate tablourile fură așezate, Alistar închise registrul.
ALISTAR: Gata. Acum fiecare poveste are un loc în care poate fi găsită.
SERAFINA: Și fiecare poveste care va veni?
ALISTAR: Își va găsi și ea locul, Mami.
Tata zâmbi.
TATA: Iar dacă într-o zi vom avea atât de multe cronici încât nu vor mai încăpea în bibliotecă?
Alistar privi rafturile.
Serafina privi manuscrisele.
Axel privi spre ușă.
AXEL: Mai facem o bibliotecă!
TATA: Și dacă nici acolo nu vor încăpea?
Axel se gândi foarte serios.
AXEL: Mai facem o casă!
SERAFINA: Și dacă nici în casă nu vor încăpea, puiuțule?
Axel zâmbi.
AXEL: Atunci le ținem în inimă, Mami!
Serafina îl luă în brațe.
Alistar își așeză cu grijă registrul pe birou.
Și, pentru o clipă, în Biblioteca Scriptoria nu se mai auzi decât foșnetul unei pagini întoarse.
Până când Axel șopti:
AXEL: Da’ alea de sub pătuț lămân acolo, da?
ALISTAR: AXEL!
❤️🤍❤️
The Solenara Family Chronicles
Stories we lived. Stories we remember. Stories still waiting to be born.
SERA SOL ARIN & VAEL
